„Se spune că prima palmă este cea mai grea… pentru că vine pe neașteptate… Acum ești fericită, veselă ca un copil și, dintr-o dată, cel pe care îl credeai cea mai importantă persoană din viața ta îți zguduie întregul univers. Toate credințele încep să ți se năruie odată cu sentimentele…
Dar pe urmă trece… El încearcă să te convingă că n-a fost nicio problemă, că numai tu ai fost de vină, doar l-ai enervat. Că dai o importanță ieșită din comun unui fapt minor. Și, de fapt, ce este o palmă? Așa e în orice familie… Doar și părinții voștri au trecut prin asta și uite ce căsnicie solidă au avut! Și îl ierți…
Numai că pe urmă vine a doua palmă… Apoi a treia… Și nici nu-ți dai seama când începi să nu le mai știi numărul… Câte nopți nedormite, câte zile cu pași în vârful picioarelor ca să nu deranjezi, câte dimineți cu ochii umflați de lacrimi și albaștri de vânătăi… Deja nu te mai recunoști… Simți că ești la capătul puterilor, că poate ar trebui să spui cuiva.
Oare să-l părăsești? Cu cine să vorbești?
Îți iei inima-n dinți și-i spui mamei…
Te îndeamnă să taci că aceasta e soarta femeii… și doar nu te-a măritat nimeni cu forța, nu?
Îi spui tatei…
Printre dinți te amenință să nu care cumva să pleci de-acasă, că-l faci de râs…
Ce-ți rămâne de făcut? Să taci și să rabzi cum a spus mama? Să nu-l provoci, cum a spus tata? Unde să te duci?
Te întorci cu speranța că o să se schimbe ceva în bine peste noapte…
Numai că totul se schimbă în mai rău. Începe să bea. Apoi să-și aducă prietenii acasă și să te oblige să-i accepți în patul tău pentru bani sau băutură. Și asta luni întregi, apoi ani și ani… Până ce simți că nu mai poți și tot ce vrei este să mori și să scapi odată de viața asta de chin.
…Pentru că, oricât de mult ți-ai stoarce creierii, nu știi de ce o meriți…”
Istorisire inspirată dintr-o întâmplare reală scrisă în cadrul campaniilor de conștientizare derulate de Asociația WorldTeach.
Tulburătoarea mărturisire îi aparține unei supraviețuitoare ce a reușit, după ani de abuzuri, să vadă din nou soarele, să simtă că trăiește din nou.
Vica este o femeie de la țară, cu mâinile bătătorite de muncă și chipul asprit de suferință, în familia căreia tradițiile au fost mereu la mare căutare. A fost premiantă în școală și ar fi dorit să facă o facultate, dar s-a măritat înainte de 18 ani… Privirea stinsă, fața pământie, ridurile adânci săpate de necazuri și gura cu marginile căzute sunt mărturii mai grăitoare decât orice cuvinte ale coșmarului din care a scăpat. Deși nu are decât 35 de ani, pare cu 20 de ani mai în vârstă. Și simte că a trăit cât pentru două vieți.
Pentru ea, ca pentru multe alte supraviețuitoare, viața adevărată a început de-abia în momentul în care a reușit să scape din coșmarul în care trăia. Când a simțit că poate să facă ce dorește, că nu trebuie să ceară voie nimănui pentru cele mai intime lucruri, când a aflat că bătaia și înjurăturile sunt abuzuri și că nu trebuie să le suporte din partea nimănui.
Asemenea Vicăi, există mii de persoane abuzate și obligate să-și vândă trupul și sufletul pentru o bucățică de pâine sau o fărâmă de liniște. De aceea ne-am străduit să transformăm Centrul Butterfly într-un sanctuar de binefacere pentru toți supraviețuitorii traficului de persoane și ai abuzurilor psihice și fizice, încercând astfel să creionăm un nou destin pentru toți acei a căror viață a fost un lung șir de necazuri.
Pentru că nimeni nu merită să trăiască în teroare. Iar abuzurile nu trebuie tolerate, indiferent din partea cui vin.
